M-am apucat sa scriu si mi s-a intunecat cerul… Stiam ca am sa scriu despre tine, imi e dor.
Un dor nebun ce danseaza nestingherit si el prin dansul fulgilor de nea, parca ti-as strange pieptul lang-al meu pana cand ar deveni unul.
Inima-mi bate din ce in ce mai incet in timp ce inchid ochii si imi imaginez ultima noastra imbratisare, cand am plecat te priveam lung, nu mi-am intors privirea in urma, nu cumva sa ma impietresti caci stateai acolo in usa atat de trist parca… Iar apoi… apoi cand ai plecat, m-am intors cateva secunde cautand cu disperare privirea ta, parca urland din irisi sa ma auzi, sa te mai intorci macar o secunda… dar n-ai fost si nu eram trista, de fapt, speram doar sa te revad in curand.
A trecut ceva timp de-atunci, cateva zile, saptamani, nici nu stiu, dar parca au trecut ani… Cu toate astea in mintea mea… totu-i viu, iti pot simtii respiratia pe umarul meu… chiar mi-e dor… si ce-as putea sa spun mai mult de-atat, nu stiu…
Just:
“ I hope you don’t mind that I put down in words
How wonderful life is now you’re in the world” [-in my world-]
~Ellie Goulding, Your song~
<<Pentru mine… dragostea e o otrava atat de draguta. Te imbata pana inima-ti ceadeaza si i-o dai cuiva, creierul tau nu va vrea sa auda decat vocea lui/ei, iar trupul va vrea doar imbratisarea si sarutul lui/ei. Pe rand ne otravim toti, macar o data, trebuie altfel n-am avea suflet.>>
